După cum ştiţi bine, Luceafărul de dimineaţă este văzut când planeta Venus se află la vest de soare, şi răsare înaintea soarelui. Luceafărul de seară este văzut când Venus se află la est de soare şi apune mai târziu. Deşi încă Pitagora a identificat aceste două stele ca fiind acelaşi corp ceresc, grecii aveau pentru ele două denumiri diferite: Aducătorul de răsărit, pentru Luceafărul de dimineaţă, şi Aducătorul de lumină, pentru Luceafărul de seară. Scrieţi, vă rog, notaţia chimică a elementului care a fost numit în cinstea Luceafărului de seară.
Influenţa operei şi teoriilor lui Sigmund Freud asupra creaţiei lui Salvador Dali este incontestabilă. Ea poate fi intuită în aşa tablouri ca „Tentaţiile sfântului Augustin”, „O tânără fecioară autosodomizându-se cu coarnele propriei castităţi”, „Construcţie moale cu fasole fierte (Premoniţia războiului civil)”, iar gurile rele spun că chiar şi binecunoscutele ceasuri moi din „Persistenţa memoriei” au o foarte simplă interpretare psihanalitică.Dali susţinea că ideea renumitului tablou „Visul cauzat de zborul unei albine în jurul unui fruct de rodie cu o secundă înainte de trezire” i-a apărut după ce a citit descrierea unui fenomen psihic, legat de vis, care a fost observat de Freud. Sigur, Dali a dat acestui fenomen o interpretare surrealistă: Gala visează cum dintr-un fruct de rodie sare un peşte, din gură căruia iese un tigru, care dă drumul altui tigru, din care iese o baionetă care o atinge cu vârful său rece pe Gala, care, probabil, se va trezi peste o clipă din această cauză.
În cea mai cunoscută carte a lui Terry Pratcet "Garda! Garda!" se povesteşte despre oraşul Ank-Morpork, care este o concentrare a corupţiei şi viciilor umane. Eroul principal, viitorul salvator al oraşului, era un băiat provincial care venise să se înscrie în garda de noapte şi avea multe iluzii privind această slujbă. Însă iluziile i-au fost foarte repede spulberate de şeful său, care-i explica atribuţiile: "E foarte simplu: umbli noaptea pe strada şi strigi din când în când "Este ora douăsprezece" sau "Totul este în regula". "Şi dacă ceva nu e în regula, mă implic?" "Nu fi idiot, pur şi simplu..." Ce trebuia de făcut in acest caz?
La o grădiniţă rusă copiilor le-a fost arătat acest desen şi ei au fost întrebaţi: „În ce direcţie merge autobusul, în dreapta sau în stânga”. Majoritatea copiilor au răspuns. Vă rog şi pe voi să răspundeţi la aceeaşi întrebare.
Atenţie, două citate:"Dacă lumina a o mie de sori s-ar revărsa deodată pe cer, aceasta ar fi ca splendoarea a unui singur Soare, unul înfricoşător...".
Al doilea citat:"Eu am devenit moartea, distrugătorul de lumi."
Acestea sunt fragmente din Bhagavad Gita, o parte a eposului indian Mahabharata. În secolul XX, aceste fragmente a fost citate de aceeaşi persoana, cu o ocazie pentru care ele erau foarte potrivite. Spuneţi, vă rog, denumirea cărei insule este asociată cu această ocazie.
Anul 1918 pentru Rusia a fost unul plin de evenimente. A trecut foarte puţin timp după răsturnarea de putere din 1917, începuse războiul civil şi intervenţia. Însă între 31 ianuarie şi 12 februarie 1918 în Rusia bolşevica nu s-a întâmplat nimic. De ce?
Raspuns: S-a trecut de la calendarul Iulian la cel Georgian.
Imediat cum Bill Clinton a devenit candidat la postul de preşedinte al SUA, ziariştii au început să-l terorizeze pe el şi familia sa. S-a ajuns până la aceea, că ei erau nevoiţi să se încuie împreună cu motanul familiei în casă. Dar viclenii jurnalişti chiar şi atunci, reuşeau să scoată stăpânii din casă, folosind un preparat farmaceutic. Care este preparatul farmaceutic?
Prima menţiune despre ei in Europa apare in 1378 in Grecia. In anul 1416 oraşul Kronshtadt din Transilvania (actualul Braşov) le-a dăruit argint, grâu şi pasări unui oarecare Emaus din Egipt si celor 120 însoţitori ai lui. În 1418 acelaşi grup este deja în Hamburg. În 1427 un grup de cca. 100 de persoane, prezentându-se ca jertfe a represaliilor in Egiptul inferior, încearcă să se aşeze în Paris, insa sunt izgoniţi.
Denumirea lor provine sau de la denumirea greacă a unei secte, de unde se tragefrancezul gitans, italianul zingari, spaniolul gitanos şi germanul zigeuner. Alte denumiri se trag de la aceea ca ei erau consideraţi egipteni, de unde grecescul gyfti si maghiarul faraoni. O a treia denumire provine, se pare, de la legătura lor cu imperiul Bizantin, si nu cu România. Numiţi-i pe ei aşa, cum se numesc ei singuri.
După cum ştim bine, prima democraţie adevărată, dar şi cu cea mai extremă formă, a apărut în Atena antică. În cadrul ei, la conducere participau toţi cetăţenii. Dar cum atenienii ii numeau pe acei, care nu dădeau atenţie vieţii publice, ştiind că azi acest cuvânt este folosit de noi des, dar cu alt sens?
Zeus a dat drumul la doi vulturi din capetele extreme ale lumii - stâlpii lui Hercule şi munţii Caucaz, şi ei s-au întâlnit exact la mijlocul lumii. În acel loc, e la pus renumita piatră care i-a fost servită lui Cronos în locul fiului său. Această piatră a fost numită omphalos, ceea ce înseamnă buric (deşi după rădăcina cuvântului n-ai spune) şi ea urma să indice centrul pământului.În acel loc, la poalele muntelui Parnas, a fost înfiinţat un oraş, devenit centru al cultului lui Apollo. În locul unde se afla omphalosul a fost construit un templu renumit. În acel oraş, odată la 4 ani, se derulau jocuri, care azi se numesc în cinstea oraşului respectiv.
Dar în cinstea cărei persoane renumite, care locuia în templul cu omphalosul, erau numite aceste jocuri în antichitate?
În cartea regretatului Kurt Vonnegut "Sirenele Titanului", in care el dezvăluie taina forţelor motrice care mişcă omenirea, drept epigraf este folosita următoarea fraza "Cu fiecare ora Sistemul solar se apropie cu patruzeci si trei mii de mile de nebuloasa globulara M13 din constelaţia Hercule - si totuşi se mai găsesc prosti care cu înverşunare neaga ..." Ce anume, in pofida evidentelor, neaga unii?
Oamenii cunosc această plantă de 3000 de ani. Patria ei este considerată ba Egiptul, ba Arabia, ba India. În afară de cunoscuta utilitate a sa, această plantă este considerată a fi lecuitoare. În medicină ea se foloseşte: a) în cazul stresurilor, pierderilor mari de sânge – se introduce intravenos un medicament preparat din această plantă; b) în cazul intoxicărilor puternice chiar cu aşa substanţe toxice cum ar fi arseniul şi stricnina (şi imaginaţi-vă, ajută); c) în cazul bolilor dermatologice; d) a radiculitei; e) în cazul lipsei preparatelor valocardin şi validol puteţi folosi infuzie din frunzele acestei plante.
Însă această plantă a avut totdeauna mulţi dăunători. Printre cei mai cunoscuţi, îi menţionăm: Licurg, ţarul teban Pentei, prorocul Mahomed, şi fostul Politbiuro. Numiţi, vă rog, planta?
Aceasta boala a nimerit în Europa prin Barcelona in 1493. Italienii, germanii, polonezii si englezii o numeau "boala franceza", francezii - "neapolitana", neapolitanii - "spaniola", portughezii - "castiliană", iar turcii - "creştina". Boala nu a avut un nume până în anul 1530, când poetul italian Girolamo Fracastoro a compus un poem despre un pastor, atins de aceasta boala. Cum se numea pastorul?
În povestirea satirică a lui A. Cehov "O fire enigmatica" e povestita istoria tragică a unei tinere, auzită de autor intr-un vagon de cale ferata. Ea s-a născut in familia săracă a unui funcţionar. Era îndrăgostită de cineva, insa sorta cruda a fost împotriva lor. S-a căsătorit cu un bătrân bogat, asigurându-şi sie şi familiei un trai fără griji. În curând el a murit şi părea ca nimeni şi nimic nu o mai încurca sa se reunească cu persoana iubita. Însa, în calea fericirii ei a apărut un alt obstacol. Numiţi-l, va rog.
Biserica Ortodoxa considera ca ei au fost 5509, iudeii considerau că au fost 3760, copţii, ca şi Alexandrienii, au socotit 5500, iar biserica anglicană - 4004. Deşi sunt diferiţi la număr, ei toţi se încep cu un eveniment, şi se termină cu altul. Numiţi, va rog, evenimentul cu care ei s-au început şi evenimentul care i-a încununat.
În romanul-mistificare a scriitorilor ruşi Andrei Lazarciuk şi Mihail Uspenskii „Priveşte în ochii monştrilor” unul dintre eroi, fiul unui măcelar american, povestea (atenţie, unele cuvinte sunt substituite cu X şi Y):„Aceasta s-a petrecut cu puţin timp înainte ca Jhonny să călătorească atât de nereuşit în Dallas. Fetele mele ... m-au luat într-un teatru de şik de pe Broadway. Comedia se numea „X”, şi aceasta nu mi-a plăcut de la bun început. În sală mirosea ca la un abator rău, iar eu deja m-am dezobişnuit de aceasta. X erau foarte multe – probabil, toţi negroteii din Harlem le prindeau şi le dădeau regizorului cu 10 cenţi duzina. Pe scenă, fără nici un decor, se tăvăleau maţe. Comedianţii pe mică pe ceas fugeau după culise pentru a vomita. Spectatorilor, împreună cu programele le dădeau şi pachete igienice... Şi iată începe spectacolul. Mă uit eu şi îmi pare că e ceva cunoscut. Iar când actorii au început pe nume să se cheme, la mine a ajuns. Asta doar era „Oresteia”! Nu, mă gândesc, nu poate fi aşa că Y să fi copiat totul fără pic de jenă. Trebuia şi el ceva să inventeze. Fiicele mele mi-au explicat – iată el pe X şi le-a inventat... La aplauze... spectatorii strigă: „Autorul, autorul”. Şi iese nu Eshil, cum ar fi trebuit să fie după cinste, ci acest Y.”
Spuneţi, vă rog, cine este acest Y, ştiind că în anul următor el a provocat o confuzie şi mai mare la decernarea premiului Nobel pentru literatură?
În romanul unui dintre cei mai mari scriitori americani, Kurt Vonnegut, întitulat "Sirenele Titanului", el povesteşte despre o nouă religie, a Dumnezeului absolut indiferent. Unul dintre protagonişti cărţii, Malahia Constant, era întruchiparea norocului nemeritat, fiind un favorit al fortunei. Până a deveni un zelot al noii religii, Malahia avea o expresie preferată cu un sens opus celui postulat de religia respectivă. Citaţi această expresie, ştiind că ea a devenit înaripată.
Acest gaz a fost in diferite perioade numit "Aer putred" şi "Aer otrăvitor". Denumirea dată de Lavoisier, care este, de altfel, folosita şi de noi, se traduce din greaca ca "lipsit de viaţă". Notaţia lui chimica, însă, este preluata din engleza, denumirea lui traducându-se din aceasta limbă ca "generator de silitră". Despre ce gaz este vorba?
Legea Tiţius-Bode, cunoscută din runda anterioară, spune ca distanţa între planetele sistemului solar creşte proporţional în progresie geometrică. Din această cauză, de pe orice planeta a sistemului solar, planeta precedenta apare la o distanta unghiulara de cel mult 20 grade faţă de soare. Aceasta regula nu este valabila doar pentru o singura planeta, sigur, în afară de Mercur. Poate ca la întrebarea - despre ce planeta e vorba, va vă ajuta sa răspundeţi mitologia greaca.
Scriitorul britanic de SF John Brunner a scris în anul 1965 cartea „Pătratele oraşului” mai tradus în română şi ca „Oraşul ca un joc de şah”. În acea carte, care vorbea despre manipulare şi control asupra oamenilor, două personaje joacă o partidă renumită de şah, utilizând alţi oameni ca figuri în jocul lor şi încercând să-i facă să acţioneze aşa cum doreau ei. Acţiunea cărţii are loc într-o ţară imaginară din America latină, în oraşul Vados, care a fost construit în munţi pe loc gol datorită geniului unuia dintre eroii principali ai cărţii. Cartea vorbeşte mult despre urbanistica secolului XX şi despre ultimele tendinţe în acest domeniu.
Dar care a fost oraşul care a servit ca prototip oraşului Vados.
Iniţial, această ustensilă avea o formă cu totul diferită faţă de aceea, cum o cunoaştem în prezent – era o scândură sau o lespede acoperită cu nisip, şi utilizările sale erau mult mai variate decât acum. Cu timpul, utilizările sale s-au redus doar la una, care s-a menţinut până nu demult, iar influenţele „arabe” au făcut-o mult mai simplă în operare. Denumirea sa provine de la ebraicul ibeq, ceea ce însemna „a şterge sau a curăţa praful”.
Astăzi, utilizarea lor a fost foarte mult limitată de dezvoltarea tehnicii, deşi un expert practician poate să concureze cu ajutorul ei şi cu sofisticatele maşini contemporane.
